Cu blogosfera de turism pe litoral

Acum vreo 2 săptămâni vă spuneam aici că urmează să merg la prima mea întâlnire ca blogger (e adevărat, în devenire).

Eram hotărât să plec dimineață din Brăila, să mă opresc pe traseu pe la niște clienți, cu treburi, după care să plec spre Vamă, urmând să mă întâlnesc acolo cu ceilalți participanți. Dar, cu vreo 2-3 zile înainte de plecare mă trezesc cu un mesaj de la Desirée ... hai cu autocarul din București, să fim și noi ”în rând cu lumea”. Încerc eu s-o dau cotit, ba că n-am tren la întoarcere, ba că e prea obositor ... dar fără succes: ”ne vedem vineri dimineață în gară în București, eu ajung la 6:30”.

Așa că vineri dimineață, cu o întârziere de (doar ?) 20 de minute :( trenul meu intră victorios în Gara de Nord. Din cauză că am ajuns foarte târziu, apuc să-i salut în fugă pe Desirée și pe Iulian, unul dintre organizatorii întâlnirii la care urma să particip, schimbăm câteva cuvinte ”specifice” după care fiecare pleacă în treaba lui.

Se vede cine își terminase cafeaua și cine nu :D (originalul aici)

Îmi făcusem de acasă traseul pentru acea zi așa că ... am luat-o la picior și m-am dus să văd expoziția de ”cadavre” de la Antipa, detalii aici. Câteva ore mai târziu, Desirée urma să se întâlnească cu Cezar, mai cunoscut ca Imperator, și n-am rezistat tentației de a-l reîntâlni, după care am plecat să-mi caut o husă pentru rucsac și într-un final am ajuns la Muzeul Național de Istorie al României unde vroiam să văd de aproape soldații de teracotă de la Xi'an. Expoziția ”Comorile Chinei” a reușit să mă uimească, voi reveni cu un articol dedicat, sper înainte de închidere, pe 1 august.

La 18:00 sosesc primul la locul de întâlnire din parcarea de lângă Ateneul Român. Ne adunăm cu toții, ne cunoaștem, facem poze și urcăm în autocarul Young Tours care, după 4 ore de mers, o mică furtună pe autostradă și multă voie bună (și un mic pui de somn la mine) ne debarcă în față la Pura Vida Beach Bar&Hostel, Vama Veche, destinația noastră, fix pe plajă și la câteva zeci de metri de ”vestitul” Stuf.

Ne-am cazat repede (adică am aruncat bagajele prin paturi) în camere de 4, 6 sau 8 paturi suprapuse și am fugit cu toții să mâncăm câte ceva. Unii dintre noi (printre care și eu) nu mâncasem nimic, sau aproape nimic, toată ziua așa că porțiile uriașe au fost mai mult decât binevenite.

Repuși pe linia de plutire după masa copioasă ne-am întors să ”testăm” barul. Cu ocazia asta am aflat și eu ce-i aia ... găleată de votcă ... și de ce trebuie servită cu moderație :D

Așa arăta masa înainte ca Duțu să simtă nevoia să-și apere stăpânul, chiar dacă asta a însemnat să se ridice cu tot cu masă :)

S-a povestit până târziu în noapte, unii au rămas să pozeze răsăritul, alții, printre care și eu, am tras la somn, dormisem 4 ore din ultimele 48, din care una pe tren. Dimineață, cu forțe proaspete, și multă cafea, am ieșit la plajă unde a avut loc a doua ședință, dacă o luăm în calcul și pe cea cu găletușe. 

Apa mării a fost numai bună de baie, nisipul suficient de fierbinte iar cheful de vorbă pân' la cer așa că abia am avut timp de câte-o clătită ”ti foami” în drum spre autocarul care urma să ne ducă în Bulgaria, într-o excursie de o jumătate de zi la Tyulenovo, Balchik și o cină cu scoici la ferma de midii de la Dalboka, organizată tot de Young Tours. 

După o jumătate de oră petrecută în vamă, dar care ne-a permis o mică ședință foto, am trecut granița în Bulgaria și ne-am oprit la Tyulenovo, mai întâi pentru masa de prânz iar mai apoi pentru a admira stâncile din zonă. Cei mai curajoși, Dragoș și Anca, le-au și încercat sărind de pe ele în apa mării, sub privirile admirative și a obiectivelor ”curioase” ale celorlalți participanți :)

Gata cu stâncile, direcția Balchik. Când am ajuns pe faleză era un soare arzător așa că nu m-am dezlipit de malul mării unde era ceva mai bine, mai ales că apa era mult mai rece decât cea din Vamă, de la noi. O parte din grup a vizitat în fugă Castelul de la Balchik dar mi-am zis că dacă e să-l văd, măcar să o fac pe-ndelete, după ce citisem că vizita durează cca. 3 ore, cu tot cu grădini, iar noi aveam doar 2 ore pentru oraș, castel și faleză. Până la urmă am rămas pe faleză unde am avut surpriza să vedem un curcubeu cum nu mai văzusem de mult. În timp ce pozam curcubeul îmi vine ideea să mă uit spre oraș și ... ia-l de unde nu-i. La 500 m de unde eram noi apa mării ”fierbea” din cauza ploii care cădea peste oraș, noi fiind într-o zonă în care era încă soare. Fuga la adăpost, am reușit să ajungem la timp și să scăpăm de un duș neplanificat.

După ploaie s-a sunat adunarea, am plecat la autocar și spre punctul culminant al excursiei (pentru mine, nu știu dacă și pentru ceilalți) ... ferma de midii de la Dalboka. Pe marginea drumului care coboară până la restaurant am avut surpriza să găsim și câteva mașini înmatriculate în Bulgaria (deși glumeții spuneau că sunt tot de-ale noastre) în rest, numai mașini cu numere românești. Oare ce te poate face să mergi 50 km pe sens de la graniță doar pentru a lua masa? Am aflat în cele 2 ore petrecute acolo, mâncare bună, servire OK, mai ales că noi eram o masă de peste 20 de persoane și s-a ocupat o singură chelneriță de noi, iar prețul, mai aveam puțin și izbucneam în râs când am văzut cât costă. Ne-am întors cu leva înapoi, nu am avut pe ce să le cheltuim.

Drumul spre ”casă” a fost mai rapid, mai ales că era deja noapte și vama a fost liberă, am trecut în câteva minute așa că undeva înainte de miezul nopții eram înapoi pe terasa de la Pura Vida. De data asta am savurat vinul de Segarcea adus de Iulian, am vorbit vrute și nevrute și am așteptat încrezători în puterile noastre răsăritul. Eu am picat undeva pe la 3 dimineața și am dormit 2 ore direct pe una din saltelele de pe terasă. La 5 s-a dat deșteptarea, cerul era limpede și soarele se pregătea să iasă din mare. A fost primul răsărit la care am asistat după mai bine de 20 de ani. Rezultatul, mai jos.

Ultima zi în Vamă a fost presărată cu planuri de viitor, ocazie cu care eu i-am dat înainte cu 29 Octombrie la Istanbul, deși situația politică de acolo încă nu este prea clară, dar parcă e păcat de focul de artificii de pe Bosfor și de (sper) inaugurarea Marmaray, prima linie de metrou intercontinentală din lume și cel mai adânc tunel scufundat construit până acum!

Normal că am făcut și o ultimă baie în mare, am mâncat câte-o clătită ”palle melle” sau ”trasă-n rom”, după poftă, și am savurat la prânz macroul afumat adus de Diana direct de la afumătoare împreună cu un pahar de vin roșu.

Cum mai erau câteva ore până la ora la care trebui asă fim în autocar am plecat să o fac pe ghidul prin Vamă, eu care călcasem pentru prima dată acolo cu fix 2 săptămâni înainte :) Și exact în momentul în care am ajuns în capătul opus, în față la Expirat, s-a pornit ploaia, dar una cum nu mai văzusem demult. Așa că ne-am luat câte un ”Cuba libre”, câte o ”pară” sub fund și am așteptat să se oprească ploaia, cam o oră și jumătate, de eram să pierdem plecarea autocarului.

A urmat drumul spre București, ultima discuție în formație aproape completă și ne-am dus fiecare la casa lui, cu speranța că va fi și o ”data viitoare”!

Pentru mine, ca și pentru o parte dintre participanți, această întâlnire a marcat o serie de premiere, ale mele fiind participarea la o întâlnire a bloggerilor și dormitul la hostel, într-un dormitor comun. Ambele premiere au fost plăcute, așa că sper să le repet cât mai curând.

Pentru ca povestea să fie completă, aveți mai jos lista participanților:

Iulian Sîrbu, București, Trans-ferro

Anca Argeşiu, Bucureşti, Funtur

Rosemari, Bucureşti, Catherine’s Crossroad

Sorin Rusi, Bucureşti, Airlinestravel

Mirabela Tiron și Cristian Pulpea, București, Vacanță în Doi

Alexandra Daniela Ilie, Craiova, Dana Ilie

Diana Slav, Constanţa, Hai-Hui Stângaci

Alina Cioponea, Bucureşti, Călător Inspirat

Noemi Pârşcoveanu, Bucureşti, Poveşti Călătoare

Desiree Halaseh, Iaşi, Hai în India

Nicky Predescu, Craiova, Călător sau Turist?

Andrea David, Braşov, Drum Liber

George Moga, Brăila, Pilula de Călătorie

Lucian Hirsu, Bucuresti, LucianHirsu

Cezar Partheniu, Bucureşti, Cezar Part

Dragoş Nedelcu, Bucureşti, Are you ready?

Ştefania şi Mircea Arghir, Constanţa, Vacanţe în Doi

Sper că nu am uitat pe nimeni, în caz că da, trageți un semnal.

Întâlnirea Blogosferei de turism a fost susţinută de Young Tours, Hostel Peaches, Hostel Floreasca Bucuresti si Pura Vida Beach Bar&Hostel Vama Veche.

Weekend prelungit în Vamă, cu surprize

Pentru că urmează un weekend mai lung decât de obicei, Vama Veche vă așteaptă cu ... surprize.

Pura Vida, primul Beach Bar&Hostel din România, împreună cu Youngtours.ro vă invită la un weekend plin de distracție.

Youngtours.ro vă asigură transportul pe ruta București - Vama Veche - București (parcarea din fața Ateneului Român), băutura de bun venit și distracția la doar 80 lei pe sens.

Dacă duminică vreți să luați o pauză de bronzat puteți merge într-o excursie în Bulgaria. Se vizitează Balcik, Capul Kaliakra, Tyulenovo și veți putea savura prânzul la Ferma de midii Dalboka, unde o masă costă între 5 și 8 EUR de persoană, funcție de ceea ce comandați. Costul excursiei este de 70 lei și include doar transportul. Nu uitați să vă luați cărțile de identitate sau pașapoartele cu voi!

Pentru că la început am vorbit de o surpriză ... e aici: cei care se vor înscrie pe pagina evenimentului și vor scrie în câmpul ”Special requests and comments” textul ”Pilula de călătorie” vor primi consumație de 30 lei la Pura Vida Beach Bar!

Așa că, grăbiți-vă și distracție plăcută!

Întâlnirea blogosferei de turism - Hostel Pura Vida, Vama Veche

Deși, calendaristic, vara s-a instalat de câteva zile, pentru mine a venit timpul să sparg ... gheața.

Chiar dacă momentan blogul e în stare de ”idee de proiect” (dar trag tare în puținul timp liber să mai pregătesc câte ceva), în intervalul 14-16 Iunie voi participa la Întâlnirea Blogosferei de turism - Pura Vida Beach Hostel Vama Veche, organizată cu ocazia deschiderii primului Beach Hostel din România, Pura Vida Vama Veche și a lansării agenției Young Tours, dedicată călătorilor tineri și mai puțin dornici de ... all-inclusive.

De ce mă duc? Să vedem, primul și cel mai important motiv este acela că vreau să mă întâlnesc ”în carne și oase” cu bloggerii cu care am dialogat de-a lungul timpului doar virtual. Apoi, planurile de viitor se fac mai bine la o bere împreună decât fiecare cu berea lui în fața calculatorului :)

Pentru întâlnirea de la Vamă, Young Tours asigură, pe lângă cazarea gratuită la hostel, transportul pe ruta București - Vama Veche - București și o excursie în Bulgaria, în traseu fiind incluse Balchik, Capul Kaliakra, Tyulenovo și cina la ferma de scoici de la Dalboka (la care visez de când am citit prima dată despre ea, adică acum vreo 2 ani).

O noutate pentru mine o reprezintă ... cazarea la hostel. Până acum am mai dormit o singură noapte la un hostel, în China, dar nu am avut ocazia să intru în atmosfera specifică pentru că am ajuns la 2 dimineața iar la 9 deja lăsam rucsacul pregătit de plecare la recepție pentru că seara la 19 aveam avion mai departe. Nu mai spun că eram singurul ”nechinez” cazat acolo iar singura persoană care rupea câteva cuvinte în engleză era proprietăreasa :D

Ținem legătura, voi transmite de la fața locului, atât aici cât și pe facebook :)

7 munți din Grădina Carpaților ... sau cum să petreci un weekend fain la munte

După o pauză de ... atât de mulți ani încât îmi este rușine să scriu :D ... m-am hotărât să o iau de la capăt cu urcatul pe munți.

Urmăream de ceva vreme proiectul ”7 munți din Grădina Carpaților” inițiat de Crina Coco Popescu și tatăl ei, Ovidiu Popescu, dar mereu îmi găseam o scuză să nu o tai câteva zile pe munte cu ei. Până acum vreo 2 luni când mi-am zis: uite una ușoară, de încălzire, ”Metaliferi - Vârful Poienita 1437m; VARA”, așa că mă înscriu, să fiu sigur că mă duc :D

Vineri dimineață am plecat de acasă cu noaptea-n cap, am făcut o vizită ”de urgență” până la Urziceni, după care mi-am luat repede un rucsac mai mic din București și ... undeva în jur de 13:00 am pornit la drum spre Roșia Montană. ”Lenuța” (adică GPS-ul) vroia să mă ducă prin Pitești, eu vroiam pe Valea Prahovei care era liberă la acea oră, așa că am convins-o că-i ca mine și după o cursă cu ceva peripeții (tocmai am fost la service și am schimbat brațul de pe dreapta care era puțin cam ... varză) la 20:30 ajungeam la destinație, rupt de oboseală dar dornic de urcat.

Ce bine arătau de departe ... să vedem cum o să fie când ajung

Deja la Sebeș începusem să am îndoieli ... o să fie soare sau o să plouă într-una, norii deveneau din ce în ce mai negri

O scurtă plimbare de acomodare prin Roșia Montană, soarele se hotărăște să se ducă prin alte părți

După o cină sănătoasă și o seară petrecută în foișorul pensiunii unde am fost cazați a urmat un somn din categoria ”să tai lemne pe mine”! Dimineață eram gata să dau piept cu muntele.

Pentru că aveam planuri mari pentru o singură zi am plecat cu mașinile până în zona de unde aveam să plecăm spre Detunate, prima noastră destinație. Așa cum mă așteptam, am fost cel mai lent de pe acolo ... dar asta mi-a permis să o ”iscodesc” pe Crina despre cum e să stai cu săptămânile sau chiar cu lunile în munți, să ajungi în locuri pe unde nu prea a mai călcat picior de om, cum a dormit, ce a mâncat, despre echipament, despre planurile de viitor etc.

Cică 2.500 m :( numai că nu specifică până unde. De fapt cred că era doar până la intrarea în rezervație

După ceva mai mult de o oră de la plecare am ajuns la prima destinație, pe Detunata Cheală. După ședința foto, un ceai cald și câteva minute de odihnă am luat-o la vale, să vedem cum arată și de jos, imaginea fiind mult mai spectaculoasă decât de sus.

Așa arată de sus. Nu mă întrebați de ce m-am agățat ca să pot face poza :D

Premiul pentru prima reușită: ceaiul, cald și cu miere :D

Așa arată de jos. Între timp trecusem și prin prima ploaie

A urmat întoarcerea la traseul inițial și urcarea pe Detunata Flocoasă, mai înaltă cu cca. 100 m și cel puțin la fel de spectaculoasă. Din păcate nu am putut ajunge până pe margine din cauza vegetației ca-n junglă de pe vârf. Dar și aici am coborât la bază să o vedem cum arată de jos.

”Jungla”

Mai greu de cățărat pe aici, bolovani mai mari decât la Cheală, dar tot am urcat, măcar pentru o poză, sau două :)

Acolo n-am reușit să ajungem :(

Terminasem prima parte a drumeției așa că ne-am îndreptat spre mașini unde am ajuns la cca. patru ore și jumătate de la plecare. Pentru condiția mea fizică ”de invidiat” cred că a fost bine :)

Va urma (sper) :D