7 munți din Grădina Carpaților ... sau cum să petreci un weekend fain la munte

După o pauză de ... atât de mulți ani încât îmi este rușine să scriu :D ... m-am hotărât să o iau de la capăt cu urcatul pe munți.

Urmăream de ceva vreme proiectul ”7 munți din Grădina Carpaților” inițiat de Crina Coco Popescu și tatăl ei, Ovidiu Popescu, dar mereu îmi găseam o scuză să nu o tai câteva zile pe munte cu ei. Până acum vreo 2 luni când mi-am zis: uite una ușoară, de încălzire, ”Metaliferi - Vârful Poienita 1437m; VARA”, așa că mă înscriu, să fiu sigur că mă duc :D

Vineri dimineață am plecat de acasă cu noaptea-n cap, am făcut o vizită ”de urgență” până la Urziceni, după care mi-am luat repede un rucsac mai mic din București și ... undeva în jur de 13:00 am pornit la drum spre Roșia Montană. ”Lenuța” (adică GPS-ul) vroia să mă ducă prin Pitești, eu vroiam pe Valea Prahovei care era liberă la acea oră, așa că am convins-o că-i ca mine și după o cursă cu ceva peripeții (tocmai am fost la service și am schimbat brațul de pe dreapta care era puțin cam ... varză) la 20:30 ajungeam la destinație, rupt de oboseală dar dornic de urcat.

Ce bine arătau de departe ... să vedem cum o să fie când ajung

Deja la Sebeș începusem să am îndoieli ... o să fie soare sau o să plouă într-una, norii deveneau din ce în ce mai negri

O scurtă plimbare de acomodare prin Roșia Montană, soarele se hotărăște să se ducă prin alte părți

După o cină sănătoasă și o seară petrecută în foișorul pensiunii unde am fost cazați a urmat un somn din categoria ”să tai lemne pe mine”! Dimineață eram gata să dau piept cu muntele.

Pentru că aveam planuri mari pentru o singură zi am plecat cu mașinile până în zona de unde aveam să plecăm spre Detunate, prima noastră destinație. Așa cum mă așteptam, am fost cel mai lent de pe acolo ... dar asta mi-a permis să o ”iscodesc” pe Crina despre cum e să stai cu săptămânile sau chiar cu lunile în munți, să ajungi în locuri pe unde nu prea a mai călcat picior de om, cum a dormit, ce a mâncat, despre echipament, despre planurile de viitor etc.

Cică 2.500 m :( numai că nu specifică până unde. De fapt cred că era doar până la intrarea în rezervație

După ceva mai mult de o oră de la plecare am ajuns la prima destinație, pe Detunata Cheală. După ședința foto, un ceai cald și câteva minute de odihnă am luat-o la vale, să vedem cum arată și de jos, imaginea fiind mult mai spectaculoasă decât de sus.

Așa arată de sus. Nu mă întrebați de ce m-am agățat ca să pot face poza :D

Premiul pentru prima reușită: ceaiul, cald și cu miere :D

Așa arată de jos. Între timp trecusem și prin prima ploaie

A urmat întoarcerea la traseul inițial și urcarea pe Detunata Flocoasă, mai înaltă cu cca. 100 m și cel puțin la fel de spectaculoasă. Din păcate nu am putut ajunge până pe margine din cauza vegetației ca-n junglă de pe vârf. Dar și aici am coborât la bază să o vedem cum arată de jos.

”Jungla”

Mai greu de cățărat pe aici, bolovani mai mari decât la Cheală, dar tot am urcat, măcar pentru o poză, sau două :)

Acolo n-am reușit să ajungem :(

Terminasem prima parte a drumeției așa că ne-am îndreptat spre mașini unde am ajuns la cca. patru ore și jumătate de la plecare. Pentru condiția mea fizică ”de invidiat” cred că a fost bine :)

Va urma (sper) :D