Cu blogosfera de turism pe litoral

Acum vreo 2 săptămâni vă spuneam aici că urmează să merg la prima mea întâlnire ca blogger (e adevărat, în devenire).

Eram hotărât să plec dimineață din Brăila, să mă opresc pe traseu pe la niște clienți, cu treburi, după care să plec spre Vamă, urmând să mă întâlnesc acolo cu ceilalți participanți. Dar, cu vreo 2-3 zile înainte de plecare mă trezesc cu un mesaj de la Desirée ... hai cu autocarul din București, să fim și noi ”în rând cu lumea”. Încerc eu s-o dau cotit, ba că n-am tren la întoarcere, ba că e prea obositor ... dar fără succes: ”ne vedem vineri dimineață în gară în București, eu ajung la 6:30”.

Așa că vineri dimineață, cu o întârziere de (doar ?) 20 de minute :( trenul meu intră victorios în Gara de Nord. Din cauză că am ajuns foarte târziu, apuc să-i salut în fugă pe Desirée și pe Iulian, unul dintre organizatorii întâlnirii la care urma să particip, schimbăm câteva cuvinte ”specifice” după care fiecare pleacă în treaba lui.

Se vede cine își terminase cafeaua și cine nu :D (originalul aici)

Îmi făcusem de acasă traseul pentru acea zi așa că ... am luat-o la picior și m-am dus să văd expoziția de ”cadavre” de la Antipa, detalii aici. Câteva ore mai târziu, Desirée urma să se întâlnească cu Cezar, mai cunoscut ca Imperator, și n-am rezistat tentației de a-l reîntâlni, după care am plecat să-mi caut o husă pentru rucsac și într-un final am ajuns la Muzeul Național de Istorie al României unde vroiam să văd de aproape soldații de teracotă de la Xi'an. Expoziția ”Comorile Chinei” a reușit să mă uimească, voi reveni cu un articol dedicat, sper înainte de închidere, pe 1 august.

La 18:00 sosesc primul la locul de întâlnire din parcarea de lângă Ateneul Român. Ne adunăm cu toții, ne cunoaștem, facem poze și urcăm în autocarul Young Tours care, după 4 ore de mers, o mică furtună pe autostradă și multă voie bună (și un mic pui de somn la mine) ne debarcă în față la Pura Vida Beach Bar&Hostel, Vama Veche, destinația noastră, fix pe plajă și la câteva zeci de metri de ”vestitul” Stuf.

Ne-am cazat repede (adică am aruncat bagajele prin paturi) în camere de 4, 6 sau 8 paturi suprapuse și am fugit cu toții să mâncăm câte ceva. Unii dintre noi (printre care și eu) nu mâncasem nimic, sau aproape nimic, toată ziua așa că porțiile uriașe au fost mai mult decât binevenite.

Repuși pe linia de plutire după masa copioasă ne-am întors să ”testăm” barul. Cu ocazia asta am aflat și eu ce-i aia ... găleată de votcă ... și de ce trebuie servită cu moderație :D

Așa arăta masa înainte ca Duțu să simtă nevoia să-și apere stăpânul, chiar dacă asta a însemnat să se ridice cu tot cu masă :)

S-a povestit până târziu în noapte, unii au rămas să pozeze răsăritul, alții, printre care și eu, am tras la somn, dormisem 4 ore din ultimele 48, din care una pe tren. Dimineață, cu forțe proaspete, și multă cafea, am ieșit la plajă unde a avut loc a doua ședință, dacă o luăm în calcul și pe cea cu găletușe. 

Apa mării a fost numai bună de baie, nisipul suficient de fierbinte iar cheful de vorbă pân' la cer așa că abia am avut timp de câte-o clătită ”ti foami” în drum spre autocarul care urma să ne ducă în Bulgaria, într-o excursie de o jumătate de zi la Tyulenovo, Balchik și o cină cu scoici la ferma de midii de la Dalboka, organizată tot de Young Tours. 

După o jumătate de oră petrecută în vamă, dar care ne-a permis o mică ședință foto, am trecut granița în Bulgaria și ne-am oprit la Tyulenovo, mai întâi pentru masa de prânz iar mai apoi pentru a admira stâncile din zonă. Cei mai curajoși, Dragoș și Anca, le-au și încercat sărind de pe ele în apa mării, sub privirile admirative și a obiectivelor ”curioase” ale celorlalți participanți :)

Gata cu stâncile, direcția Balchik. Când am ajuns pe faleză era un soare arzător așa că nu m-am dezlipit de malul mării unde era ceva mai bine, mai ales că apa era mult mai rece decât cea din Vamă, de la noi. O parte din grup a vizitat în fugă Castelul de la Balchik dar mi-am zis că dacă e să-l văd, măcar să o fac pe-ndelete, după ce citisem că vizita durează cca. 3 ore, cu tot cu grădini, iar noi aveam doar 2 ore pentru oraș, castel și faleză. Până la urmă am rămas pe faleză unde am avut surpriza să vedem un curcubeu cum nu mai văzusem de mult. În timp ce pozam curcubeul îmi vine ideea să mă uit spre oraș și ... ia-l de unde nu-i. La 500 m de unde eram noi apa mării ”fierbea” din cauza ploii care cădea peste oraș, noi fiind într-o zonă în care era încă soare. Fuga la adăpost, am reușit să ajungem la timp și să scăpăm de un duș neplanificat.

După ploaie s-a sunat adunarea, am plecat la autocar și spre punctul culminant al excursiei (pentru mine, nu știu dacă și pentru ceilalți) ... ferma de midii de la Dalboka. Pe marginea drumului care coboară până la restaurant am avut surpriza să găsim și câteva mașini înmatriculate în Bulgaria (deși glumeții spuneau că sunt tot de-ale noastre) în rest, numai mașini cu numere românești. Oare ce te poate face să mergi 50 km pe sens de la graniță doar pentru a lua masa? Am aflat în cele 2 ore petrecute acolo, mâncare bună, servire OK, mai ales că noi eram o masă de peste 20 de persoane și s-a ocupat o singură chelneriță de noi, iar prețul, mai aveam puțin și izbucneam în râs când am văzut cât costă. Ne-am întors cu leva înapoi, nu am avut pe ce să le cheltuim.

Drumul spre ”casă” a fost mai rapid, mai ales că era deja noapte și vama a fost liberă, am trecut în câteva minute așa că undeva înainte de miezul nopții eram înapoi pe terasa de la Pura Vida. De data asta am savurat vinul de Segarcea adus de Iulian, am vorbit vrute și nevrute și am așteptat încrezători în puterile noastre răsăritul. Eu am picat undeva pe la 3 dimineața și am dormit 2 ore direct pe una din saltelele de pe terasă. La 5 s-a dat deșteptarea, cerul era limpede și soarele se pregătea să iasă din mare. A fost primul răsărit la care am asistat după mai bine de 20 de ani. Rezultatul, mai jos.

Ultima zi în Vamă a fost presărată cu planuri de viitor, ocazie cu care eu i-am dat înainte cu 29 Octombrie la Istanbul, deși situația politică de acolo încă nu este prea clară, dar parcă e păcat de focul de artificii de pe Bosfor și de (sper) inaugurarea Marmaray, prima linie de metrou intercontinentală din lume și cel mai adânc tunel scufundat construit până acum!

Normal că am făcut și o ultimă baie în mare, am mâncat câte-o clătită ”palle melle” sau ”trasă-n rom”, după poftă, și am savurat la prânz macroul afumat adus de Diana direct de la afumătoare împreună cu un pahar de vin roșu.

Cum mai erau câteva ore până la ora la care trebui asă fim în autocar am plecat să o fac pe ghidul prin Vamă, eu care călcasem pentru prima dată acolo cu fix 2 săptămâni înainte :) Și exact în momentul în care am ajuns în capătul opus, în față la Expirat, s-a pornit ploaia, dar una cum nu mai văzusem demult. Așa că ne-am luat câte un ”Cuba libre”, câte o ”pară” sub fund și am așteptat să se oprească ploaia, cam o oră și jumătate, de eram să pierdem plecarea autocarului.

A urmat drumul spre București, ultima discuție în formație aproape completă și ne-am dus fiecare la casa lui, cu speranța că va fi și o ”data viitoare”!

Pentru mine, ca și pentru o parte dintre participanți, această întâlnire a marcat o serie de premiere, ale mele fiind participarea la o întâlnire a bloggerilor și dormitul la hostel, într-un dormitor comun. Ambele premiere au fost plăcute, așa că sper să le repet cât mai curând.

Pentru ca povestea să fie completă, aveți mai jos lista participanților:

Iulian Sîrbu, București, Trans-ferro

Anca Argeşiu, Bucureşti, Funtur

Rosemari, Bucureşti, Catherine’s Crossroad

Sorin Rusi, Bucureşti, Airlinestravel

Mirabela Tiron și Cristian Pulpea, București, Vacanță în Doi

Alexandra Daniela Ilie, Craiova, Dana Ilie

Diana Slav, Constanţa, Hai-Hui Stângaci

Alina Cioponea, Bucureşti, Călător Inspirat

Noemi Pârşcoveanu, Bucureşti, Poveşti Călătoare

Desiree Halaseh, Iaşi, Hai în India

Nicky Predescu, Craiova, Călător sau Turist?

Andrea David, Braşov, Drum Liber

George Moga, Brăila, Pilula de Călătorie

Lucian Hirsu, Bucuresti, LucianHirsu

Cezar Partheniu, Bucureşti, Cezar Part

Dragoş Nedelcu, Bucureşti, Are you ready?

Ştefania şi Mircea Arghir, Constanţa, Vacanţe în Doi

Sper că nu am uitat pe nimeni, în caz că da, trageți un semnal.

Întâlnirea Blogosferei de turism a fost susţinută de Young Tours, Hostel Peaches, Hostel Floreasca Bucuresti si Pura Vida Beach Bar&Hostel Vama Veche.